Înțelepciunea nesiguranței - Allan Watts

Cumpără cartea

Rating

4.5/5

Descriere

O carte despre cum o bună parte din anxietatea de zi cu zi derivă din dorința de a avea un control cât mai strict asupra vieții. Soluția ar fi exact opusul, ca să ai mai mult control asupra vieții tale, ar trebui să accepți faptul că viața dominată de haos și necunoscut. Nu este un subiect abordat nihilist, Alan Watts se asigură că întoarce lucrurile pe toate fețele, ca să înțelegi cât mai bine la ce se referă.


Notițele mele

Legea efortului inversat sau legea pe dos = cu cât încerci mai dn greu să faci ceva, cu cât scade șansa ca tu să reușeșți acel ceva. ex: “Cu cât te zbați să stai mai mult la suprafața apei, cu cât crește șansa să te afunzi. Când te lași liber să te scufunzi, vei pluti de fapt.

Omul este o creatură în căutare de sensuri, își dorește ca propria viață să aibă sens și îi este greu să accepte faptul că viața există fără ceva dincolo de ea, fără ceva dincolo de ceea ce poate înțelege și percepe. Acesta își dorește să creadă că viața are o ordine și o continuitate dincolo de experiențele punctuale ale vieții și ale morții.

Aproape toate încercările oamenilor înțelepți sunt făcute cu scopul de a ordona fluiditatea vieții într-o succesiune care să aibă sens și să fie mai ușor de gestionat

Istoria în general ne învață că acceste încercări de a explica viața ca fiind o succesiune de evenimente care se pot ordona cu o precizie ridicată, sunt tentative soldate de obicei cu eșec.

Omul fiind obsedat de ideea de a găsi în sens unde nu este sens, se preocupă deseori cu găsirea unei ordini acolo unde nu există una.

Oamenii preocupați de fapte (în general, oamenii de știință), combat ideile bazate pe credință, în general demonstrându-le ca fiind neadevărate sau parțial neadevărate. Această acțiune în masă întreprinsă de intelectuali, filosofi și oameni de știință cumva răpește siguranța multor oameni, pentru că îi forțează să se debaraseze de credințe de care s-au folosit o viață întreagă. După ce oamenii “de rând” renunță la aceste credințe, locul se ocupă cu o anxietate legată de viitor, pentru că sunt lipsiți de niște idei care să îi distragă de la faptul că viața este nesigură și guvernată de haos. Cumva, partea rațională a omului (logica, mintea) este satisfăcută, dar partea ce tinde la idei în care sufletul omului are continuitate, rămâne nesatisfăcută, rămâne cu un gol ce este de obicei umplut cu anxietate.

Omul este o ființă care își trăiește viața ghidându-se și folosindu-se de mituri. Acesta nu poate trăi fără ele, fără credința că activitățile zilnice plictisitoare și de rutină, durerea, frica și anxietatea din această viață, că acestea au un sens din perspectiva viitorului.

Dacă omul se debarasează de miturile bazate pe credință religioasă, el va înlocui aceste mituri cu alte mituri, de origine politică sau economică, care în general conțin promisiuni extravagante despre cum ar trebui să se desfășoare lucrurile ca să existe un viitor.

Un mit poate funcționa decât dacă are o valoare de adevăr.

Argumentele celor care promovează credința religioasă și existența lui Dumnezeu, de obicei, sunt formulatate în așa fel încât să arate avantajele sociale și morale în faptul că tu crezi în Dumnezeu și nu explică existența lui Dumnezeu. Astfel ele de fapt vând ideea că a crede în Dumnezeu este un lucru benefic pentru societate și oamenii care o compun, nicidecum că acesta există.

Problema la viitor este că e mereu înainte și niciodată aproape de tine.

Din cauza faptului că fericirea este mereu planificată să se întâmple în viitor, aglomerăm prezentul cu trăiri hedonistice, menite să ne distragă atenția de la faptul că viața nu are o ordine cu sens.

În general grupăm hedonismul în intervale de timp sau perioade de timp cât mai compacte. În funcție de cultură, societate sau micro-societate (anturajul tău), această perioadă de excese hedoniste se confundă cu liceul, facultatea sau până împlinești 30 de ani și trebuie să te așezi la casa ta :).

Ca să experimentezi o perioadă plină de hedonism cât mai lungă, este necesar să muncești din greu ca să îți acoperi cheltuielile generate de acest tip de viață. Acest tip de existență cumva devine circular, hedonism -> cheltuieli mari -> hedonism mai mult -> cheltuieli mai mari -> etc

Eroarea comună a practicilor religioase simpliste o reprezintă confundarea simbolului cu realitatea.

Dogmă = insistența în a impune un anumit adevăr pe care dogmaticul și-l dorește a fi adevărat. Dogmaticul va accepta ceva ca fiind adevărat doar dacă se încadrează în niște aspirații și idei preconcepute pe care le are deja.

Principală problemă a religiilor este că încearcă să dea o față umană, să materializeze idei care poate nu pot fi materializate sau care nu ar trebui să fie materializate. Este o diferență marcantă între a-l vedea pe Dumnezeu ca pe o ființă și a-l vedea ca pe un concept moral la care să aspiri sau să îl folosești ca ghid.

Practicile religioase sunt în general rudimentare și este posibil să își piardă din utilitate, ba chiar să încurce, pentru că se îndepărtează de ceea ce probabil miturile încercau să explice atunci când ele s-au format.

Omul a creat mituri sau s-a agățat de mituri, din dorința de a-și guverna viața după niște adevăruri care să aibă sens, în paralel cu dogmele la care a fost supus sau a fost obligat să adere.